🎙️ Podcast-RO
Dacă preferați să ascultați în loc să citiți, ascultați rezumatul podcastului al acestei pagini generat de NotebookLM.
✍️din Prefață
Traducerile de față acoperă un gol, în ceea ce se știe despre viaţa şi activitatea lui Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei în limba romană modernă, înțeleasă de tot poporul, de la păstorii din munți, până la teologii erudiți, cu doctorate şi şcoli înalte. Sunt puţini care s-au încumetat la asemenea lucrare, care şi-au înțeles menirea, de a aduce Cuvântul divin, de sus, la noi, pământenii, cei de jos, ca şi noi, iubiții Domnului, să căpătam viaţa adevărată, care merge în veşnicie.
Perioada scrierilor, 1930-1950, este puțin cunoscută, căci Dumitru Cornilescu, smerit şi modest, nu a dorit să-şi afirme reputația, pe meleagurile străine, dar şi acasă, astfel ca, predicile lui au rămas ascunse în arhiva Casei de tratament şi a Școlii de diaconițe din Ländli, cantonul elvețian Zug. Timp de 2 decenii, Dumitru Cornilescu a funcționat, la început ca pastor, apoi în 1934 a fost numit director, până în 1951, când s-a pensionat şi s-a mutat la Montreux, pe malul lacului Leman, lângă Geneva.
În acest timp minunat, Dumitru Cornilescu, predica în fiecare duminică şi edita textul în revista Unter dem Kreuz-Sub cruce.
Cartea de faţă cuprinde 51 de predici din anul 1938. Manuscrisul copiat a fost adus de Petru Ioan, admirator al lui Dumitru Cornilescu, care a vizitat Ländli şi a cerut să vadă predicile din arhivă. Acolo erau peste 1000 de texte, pe această întinsa perioadă.
Două din bătrânele care i-au dat textele aveau 92 şi 102 ani şi-şi aminteau cu nostalgie şi recunoștință de fostul lor părinte spiritual şi au spus: vă dau copii pentru 2 ani (1938-1939); când le terminați, veniți să luați şi altele! Ce comori zac încă în arhiva ascunsă în umbra Alpilor şi bătută de briza lacului din apropiere! Cine se mai duce să culeagă din picurii de miere, din fagurii care nu se termină niciodată? Cine mai trăiește acolo, care să-şi mai aducă aminte de păstorirea şi figura blândă a celui, care a răspândit în jur mireasma Domnului? Fiecare pagină începea cu titlul editurii (Sub cruce); era o publicație săptămânală, pentru adâncirea vieții de credință, numele pastorului D. Cornilescu, prețul revistei era 1.50 Fr. /trimestru, urma adresa şi telefonul. Numărul predicii şi data arătau că ediția 1938 era în al 4 le-a an, deci autorul şi-a început activitatea ca editor şi director în anul 1934, fapt constatat şi în biografia Viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu, scrisă de Alexandru Măianu în anul 1981. Era înainte de război şi traducătorul Bibliei suferea de boala nemiloasă-tuberculoza, care i-a cuprins brațul drept. După munca istovitoare de traducere a Bibliei (1916-1920) de la Stancesti, la conacul Prințesei Callimachi, după 4 traduceri scrise cu mâna, printre dicționare şi ceasloave vechi şi Biblii în multe limbi, cocoșat pe brânci, acest Luther al românilor, a căpătat o slăbiciune la brațul drept, care i-a amorţit şi nu mai putea să-l folosească normal. Iată ce scria el către SBB-Societatea biblică britanică- în 1931, când a ajuns la Ländli:
Știți că am fost susținut de prințesa Callimachi din București. A fost foarte amabilă cu mine dar în urmă cu 18 luni și-a pierdut toți banii și astfel am pierdut orice sprijin din partea ei, deoarece nu a mai putut să mă sprijine în niciun fel. După cum vă puteți da seama a fost o mare lovitură pentru mine, dar Domnul m-a ajutat până aici deși sunt într-o țară străină, fără permis din partea Guvernului elvețian de a muncii în vreun fel, ca să-mi câștig existența. Cu șapte luni în urmă m-am îmbolnăvit la un braț. S-a întâmplat să fie chiar cel drept. Doctorii nu au putut descoperi cauza. Am dureri mari. Se bănuiește că am tuberculoză în os și la încheietura unde sunt durerile și trebuie să stau într-un sanatoriu, unde trebuie făcut ceva, dar mi s-a spus că va dura până când situația se vă îmbunătății. Findca nu pot lucra decât cu mâna stângă și la mașina de scris și că mi-ați spus cândva, că societatea îmi poate da o mașină de scris, în caz că am nevoie, mă întreb dacă o să facă acum. După cum știți, nu am lucrat niciodată pentru bani, dar acum sunt într-o nevoie reală și aș fi recunoscător pentru orice ajutor. Îmi pare rău că trebuie să vă deranjez, dar sunt sigur că mă veți înțelege în această nevoie, care este foarte mare.
(Dumitru Cornilescu, 17 Aprile 1931) (preluat din publicația Cornilescu, din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi, Emanuel Conțac, editura Logos, Cluj, 2014, p. 363)
După ce primeşte cadoul mult visat, maşina de scris, Dumitru Cornilescu se înviorează şi scrie Revista, Sub Cruce, cu mâna stânga, pe care o prezentăm pentru prima dată cititorilor români. Așa se nasc nestematele, care zac în arhiva elvețiană.
Din culegeri de meditații şi predici, Dumitru Cornilescu editează şi singura carte de 100 pagini, Ce-mi mai lipsește, tradusă de Emil Constantinescu, din limba germană, şi publicată de Editura Stephanus, în anul 1992. Iată ce cuvinte de apreciere avea în prefață, marele teolog german, Ernst Modersohn, care i-a fost prieten:
Aceste predici ne pun înainte Evanghelia curată, o veste bună pentru sufletele amărâte și apăsate, așa că cei întristați și cei apăsați pot fi învioraţi dar și cei care sunt nepăsători sunt treziți prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei șovăielnici sunt întăriți, căci cititorul acestor predici se simte, pe de-o parte pus personal înaintea lui Dumnezeu, care pătrunde adânc în inima omenească, iar pe de altă parte este poftit să ia din plinătatea harului care este în Domnul Isus. (E. Modersohn, probabil în perioada 1938-1948)
Ce cuvinte, mai minunate, pot eu să mai adaug, la aceste gânduri? Toate paginile sunt încărcate cu puterea harului divin şi arată mereu şi mereu, spre chipul Domnului, care Şi-a dat viaţa la Calvar, ne-a răscumpărat cu prețul vieții Lui, de Fiu de Dumnezeu, a înviat, ne-a iertat păcatele, pe care le-a luat asupra Sa, ne-a mântuit, şi ne așteaptă să fim şi noi, aleșii Lui, în slavă, pe norii cerului, care va veni curând! Frumusețea limbajului şi simplitatea sa sunt remarcabile, câteva gânduri, unele personale, încep pagina, ca introducere, sau Cuvântul săptămânii. Citatele sunt din admirații autorului, majoritatea teologi germani şi elvețieni, printre ei Stockmayer, Luther, Hudson Taylor, Spurgeon, sau Augustin. Din Iulie (nr.30), până în Noiembrie (nr. 44), sunt meditații asupra jertfelor şi legătura lor cu Noul Testament şi cu noi, credincioșii de azi; sunt gânduri adânci, cu implicații în viaţa reală şi exemple pentru noi, care beneficiem acum de Jertja Supremă, Domnul Isus, care S-a dat pe Sine pentru noi. Cine putea mai bine să vorbească despre jertfe, decât Dumitru Cornilescu, care a tradus pentru noi, românii, şi scrierile CHM (Ch. Mackintosh), cele 5 cărți ale lui Moise, pe care şi părinții mei le aveau, acum 100 de ani? Cine decât același Dumitru Cornilescu, care a tradus şi Călătoria Creștinului, de John Bunyan, apoi Biblia de 4 ori, aplecat în chilia singuratică, apoi a 5 a oară în 1931, în Elveția, Biblia literală, de familie, exactă, după textele originale? Câte milioane de suflete de români, de-ai noștri, au primit Cuvântul viu, în inima lor, în decurs de 100 de ani, şi L-au urmat pe Domnul, în veşnicie? Când citim Biblia, în limba noastră dulce şi melodioasă, şi sorbim din frumusețea şi picăturile de aur din Cuvânt, să ne amintim şi de jertfă depusă de acela, care s-a ostenit până la epuizare, pentru traducerea textului divin.
Închei cu aduceri aminte de locurile minunate din cantoanele elvețiene, unde am locuit şi eu 2 ani, după 1990, unde am vizitat-o pe prietena familiei Cornilescu, doamna Anneliese Buff, din Speicher, St. Gallen, aproape de locul unde a locuit Dumitru Cornilescu. Am avut adresa ei de la fratele mai mic al familiei Cornilescu, Iulian, care n-a mai avut ocazia să-şi vadă fratele mai mare, plecat în exil în 1923. De ce? Se întreabă toți, care-au auzit despre el? Martirul creștinilor chinezi, Watchmann Nee, simbolul credinței în Domnul, la fel, a fost luat şi adus la tăcere; după 20 de ani, în lanțuri pentru cauza credinței, s-a stins în închisoare... de ce? Așa îngăduie Domnul, vom înțelege odată şi de ce, Dumitru Cornilescu, începătorul Reformei în Biserica Ortodoxă (alături de Teodor Popescu), nu a mai venit niciodată în țara sa natală...
Pavy Beloiu, Statele Unite, Mai 2020